Neolamarquismo este un termen utilizat pentru a se referi la ideile și teoriile lui Jean-Baptiste Lamarck despre evoluție.
Denumit inițial Lamarquism și dezvoltat din 1809, prefixul „Neo” a fost adăugat după ce a fost preluat de comunitatea științifică la începutul secolului XX.
Lamarck și-a expus ideile despre evoluție afirmând că viața așa cum o cunoaștem astăzi provine de la organisme primitive mai simple care se adaptau la condițiile care s-au dezvoltat în jurul lor.
Teoria sa este prima pe baza evoluției biologice, cu 50 de ani înaintea celei a lui Charles Darwin.
Neo-lamarquism și evoluție
Ideea principală pe care se bazează neo-lamarquismul este transmiterea personajelor dobândite prin moștenire.
Aceasta înseamnă că indivizii își pot modifica caracteristicile fizice pentru diverse cauze externe și le pot transfera descendenților lor.
Acest proces s-ar repeta succesiv creând o linie biologică cu specimene avantajoase din punct de vedere fizic, care ar fi mai puternică, mai rapidă sau ar avea membrele îmbunătățite.
Unul dintre cele mai citate exemple este cel al girafelor cu gâturi foarte scurte pentru a ajunge la mâncare în copaci, ceea ce le-ar forța gâturile să se întindă.
Această caracteristică (gâturile alungite) ar fi transmisă generației următoare, creând girafe care sunt biologic mai potrivite pentru supraviețuire.
Deși unele dintre ipotezele formulate de Lamarck sunt în concordanță cu ceea ce Darwin a explicat decenii mai târziu, o parte din teoria sa conține presupuneri pe care știința actuală le consideră incorecte și imposibile.
Ideea sa despre evoluția de la organisme simple la cele mai complexe este valabilă, însă faptul că mutațiile sau modificările cauzate de factori externi pot fi cuplate cu ADN și transmise în mod ereditar, nu este acceptată de comunitatea științifică.
Dezavantaje ale neo-lamarquismului
Neo-lamarhismul are implicații diferite dincolo de mediu (cum ar fi socialul).
Din acest motiv, în mai multe rânduri din istorie, există cei care au încercat să preia scrierile lui Lamarck pentru a le verifica veridicitatea.
Din păcate, există numeroase critici care resping mai multe dintre straturile prezentate în această teorie.
Cel mai des citat este faptul că modificările fizice nu se manifestă la nivel genetic, ceea ce dovedește că caracterele dobândite nu pot fi moștenite.
Neolamarhismul și darwinismul
Teoria lui Charles Darwin descrisă în cartea sa „Originea speciilor” a fost publicată în 1859, la 50 de ani de la Lamarquism.
În text, Darwin se bazează fără îndoială pe mai multe concepte lamarquiste, deși nu vine niciodată să ia în considerare moștenirea personajelor dobândite.
Darwin a susținut că în timpul procesului de reproducere al ființelor vii există mai multe erori, ceea ce face ca descendenții să fie diferiți unul de celălalt și nu exact la fel ca părinții lor.
Aceasta generează diferite specii, care după câteva generații pot dezvolta caracteristici diferite, care sunt accentuate de mediul lor.
Aceste diferențe pot fi vitale în supraviețuirea sau nu a unei ființe vii dacă se schimbă condițiile mediului său.
Dacă, de exemplu, între două specii de animal, unul avea o haină mai groasă, atunci când a apărut o vârstă de gheață, ar avea o șansă mai mare de a supraviețui, dând naștere la selecția naturală a acelei trăsături fizice.
Referințe
- İrfan Yılmaz (2008). Evoluţie.
- Snait Gissis, Eva Jablonka (nd). Transformări ale lamarckismului. Preluat pe 26 octombrie 2017, de la MIT Press.
- Richard Burkhardt (august 2013). Lamarck, Evoluție și Moștenirea personajelor dobândite. Preluat pe 26 octombrie 2017 de la Centrul Național de Informații Biotehnologice.
- Manuel Ruiz Rejón (26 octombrie 2015). Epigenetica: Lamarckismul este înapoi? Preluat pe 26 octombrie 2017, de la Open Mind.
- Teoria evoluției lui Darwin (nd). Preluat pe 26 octombrie 2017 de la All About Science.